-1-

Durerea te îmbată amară ca vinul,
Gândul îţi rătăceşte în peşterile adânci,
Trupurile goale se-ncolăcesc sălbatic
Si furca de foc a Satanei
Îţi străpunge pieptul.

Cine-i străinul cu fruntea de piatră?
Ce semne noi îi îngrădesc
Chipul de înger dus,
Şi ca o mască, surâsul?
Ce întâmplări îl străbăteau
Pe când eu dormeam
Cu somnul greu,
Prelung?

-8-

Toamna
Îmi eşti mai drag decât oricând;
Toamna care gingaş te adună
În zecile de chipuri anonime,
Trudite, somnoroase.

Părul tău, fân secerat pe câmpie,
Reflectă raza caldă a verii ce-a trecut,
Ochii tăi, sori bolnavi,
Lucesc cu febre mari
Prin ceţurile joase.

Ca un prinţ mlădios,
Ca un vis rătăcit,
Te risipeşti cu bruma-n dimineaţă,
Frigul copil te schimbă, luminos,
În pături fragile de gheaţă.