Îngroapă-mă blând

Îngroapă-mă blând iubitul meu,
Pune-mă lin în pământ
Aşa cum pe-atunci mă puneai
În patul strâmt
Ce nu avea
Cum să ne-ncapă,
Cu ochii, cu ţipătul,
Cu sfintele covoare,
Cu toate ale noastre
Din cap până-n picioare.

Nu-mi plânge pe faţă cu ploaia târzie,
Mă duc acum în locul fără nori.
Coroanele de spini ţi le las ţie.
Tu
Doar ai mare grijă-n veşnicie
Lin să mă cobori.

Umbre schimbătoare

Simetrie, simetrie
Pasăre albă în colivie.

Plouă cu peşti
În cercuri mărunte
Dinspre adâncuri
Spre cer.

Trăsnete păianjeni
Descarcă cascade
Pe ape.
Noaptea coboară în stoluri
La ţărmuri
Şi câinii de mare, flămânzi,
Mă aşteapă să vin cu cina.

Credeam c-am ocolit singurătea,
Simetria obiceiurilor zilnice,
Datoriile.

Sunt condamnată la două morţi
Suprapuse, schimbând doar umbre între ele, ritmic.
E globul de aur pe care îl scap din braţe mereu, în oglindă,
În dansul barbar al îmbrăţişărilor noastre, totdeauna ultime.

Păşesc peste maluri sărate,
Pe scoici, adăposturi de crabi,
Gândesc la descompunerea totală,
Când viermi şi melci şi pietre
Mă vor dezmierda şi nu o să-mi pese.

Ce lung a fost drumul!
Câte trepte
De le-am urcat
Le-am corborât.

Grădina morţilor

Când din ţara de-ntuneric
Mă întorc dimineaţa,
Mâinile mi-s grele de nume,
Pletele mi-s grele de feţe,
Sufletul mi-e greu
De dureri străine.

Astă-noapte,
Alţi tineri
Băteau
La uşile-nchise.

Nici una nu se deschidea.

Astă-noapte,
Bătrânii
Cerşeau dezlegarea.

Nimeni, nicăieri, nu le-o dădea.

Ce fragilă-i moartea,
Galbenă coroana!
Vara stă plecată la marginea apei,
Ploi se învârtesc în văzduh
Frunza se destramă.
Sufletul se minte, cu amintiri necoapte,
Pielea se strânge pe oase subţiri,
Somnul e tulbure, rău,
Visele se risipesc în noapte